31 decembrie 2014

Cum am rămas fără țară



Evită colapsul:

Cum am ramas fara tara cautand Tara de Nicaieri si am ajuns in Tara celor fara de tara.

discurs-fulminant-despre-starea-natiunii-a-fost-schimbat-din-functie1Totul a a inceput imediat dupa ce am gustat libertatea. Eram toti foarte tineri si doream sa facem multe. Atunci a venit strainul fara de tara, despre care se spunea ca este cel mai destept om de pe pamant si ne poate invata ce sa facem.

Strainul fara de tara a pasit apasat de parca era la el acasa. Mergand, el calca direct pe brazde fara mila, intra in altare fara sa se inchine, ne privea sfidator cu ochii aceia plini de intuneric.

Noi l-am intrebat multe despre cum sa facem ca pamantul sa nu ne mai rodeasca spini. El ne-a spus ca nu asta trebuie sa cautam acum ca suntem liberi. Trebuie sa nu ne mai lasam inlantuiti de nicio grija, trebuie sa ne lasam moale in bratele visului. Trebuie sa mergem spre Tara de Nicaieri, unde pamantul nu rodeste spini pentru ca nu sunt spini, acolo totul este asa cum iti doresti, acolo toti oamenii sunt dumnezei, trebuie doar sa-si doreasca ceva si acea dorinta se implineste.

Si noi toti am spus: O! Cata intelepciune are strainul fara de tara.

Apoi, l-am intrebat incotro se afla Tara de Nicaieri. El ne-a spus sa tinem pe drumul spre Apus, unde s-a nascut intunericul si cand ajungem la Tara unde binelui i se spune rau si raului bine, sa ne oprim si sa mai intrebam.

Au trecut anii si noi tot cautam Tara de Nicaieri, dar s-a intamplat ca am ajuns la un loc unde binelui i se spunea rau si raului bine si ne-am amintim ca aici trebuia sa mai intrebam de Tara de Nicaieri. Cei de acolo ne-au spus ca aceasta tara nu exista, ca si ei au crezut ca exista si au cautat-o vreo trei generatii, dar acum, mai degraba, sunt convinsi ca nu exista. Noi atunci ne-am intristat ca niste copii, dar n-am putut sa credem ca strainul fara de tara, care este cel mai destept om de pe pamant, ne-a mintit.

Ne-am intors inapoi. Strainul fara de tara era acum stapan pe tara noastra. Noi l-am intrebat ce face aici, in tara noastra, si cum de se multumeste el cu asa o tara plina de spini, tocmai el care a vazut Tara de Nicaieri. El ne-a raspuns ca tara in care ne-am nascut noi nu mai exista si ca tara se numeste acum Tara celor fara de tara, si el este acum stapan, si ne-a oferit sa-i fim slugi, si el ne va da in schimb drepturi. Ne va da dreptul de a cere pace cand toate armele sunt indreptate impotriva noastra, dreptul de a fi iertatori cand toti ne vor jefui, dreptul de a primi jumatate din munca noastra inapoi, dreptul de a cumpara inapoi ceea ce-i al nostru si alte si alte atatea drepturi.

Noi atunci am inteles ca strainul fara de tara este cel mai viclean om de pe fata pamantului, dar doream sa stim de ce i se spune ca este cel mai destept om de pe pamant. Pentru ca stie ceea ce noi nu stim, ne-a spus el.

- Si ce stii tu si noi nu stim?

- Unde este Tara de nicaieri.

- Si unde este?

- Nicaieri

28 decembrie 2014

Mărturisire fără acoperire



Curierul Naţional:

Fără o legătură cu un marinar suit demult pe-un deal
Sau cu un alt neavenit - abia bânguind - urcând acelaşi povârniş
Fără vreo asemuire c-un premier plagiator
Sau cu prima damă ajunsă preşedinte de partid major

Mărturisesc:

N-am cum să cred
Întru unul sistem a toate ţiitorul (dar şi distrugătorul),
Făcătorul tuturor făcăturilor, dar şi al nefăcutelor.
Iarăşi, refuz să cred într-unul (sau altul)
Politician acoperit
Beznă dintru beznă
Unealtă din unealtă,
Făcut, nu născut
Din Secu’ sau din terţe servicii (uneori străine)
Prin care toate făcăturile s-au făcut
Şi care pentru noi şi pentru a noastră prostire
S-a întrupat într-un partid
Şi s-a făcut neom
Şi a fost susţinut
Şi-apoi bălăcărit şi şantajat
Dar a fost resuscitat a treia zi după lături
Şi s-a cocoţat pe scaun
Şi vine cu slavă deşartă să ne mintă şi să ne jefuiască
Dar a cărui împărăţie va avea sfârşit.

Şi nici nu cred într-una (sau alta)
Reţea, care de la capii sistemului purcede
Şi care grăit-a prin acope­riţii din presă deconspiraţi sau nedeconspiraţi.
Cred, totuşi, încă, întru una urgisită Românie,
Mărturisesc acum că tot noi, civilii, o vom apăra mai bine,
Aştept venirea unui făr’ de căpăstru om de stat
Şi viaţa veacului celor liberi
Care va să vie...

27 decembrie 2014

Iobagi proști și umili



Invectiva:
 
Statul român, prin instituțiile sale și angajații săi, începînd cu ultimul funcționar și terminînd cu Premierul și Președintele, are ca singură preocupare principală activitatea de a-și jefui proprii cetățeni, de a-i fura, de a stoarce bani de pe spatele lor, în cele mai multe cazuri cu japca. 

Prin autoritățile sale de la nivel local și central, Statul român hingherește cîini, inclusiv pe cei cu stăpîn, hingherește autoturisme proprietate personală, hingherește conturile din bănci ale contribuabililor. În ultima vreme, așa cum toată lumea se putea aștepta, Statul român hingherește chiar și oameni, îi ridică din casele lor cu noaptea în cap în numele ”democrației” și al ”statului de drept”.

Prin modul în care se comportă, prin felul în care își batjocorește cetățenii, Statul român este Hingherul Suprem.

Un hingher ce este în stare să ia cu japca șapte piei de pe români, pentru a putea strînge birurile și dările pe care le datorează la înaltele porți de la Washington și Bruxelles.

Că instituțiile Statului hingher sînt abuzive și opresive, nu mai miră pe nimeni, este deja un fapt știut. Că nici una din așa-zisele formațiuni politice nu sare în apărarea drepturilor cetățenilor din România, este iarăși un lucru acceptat, trădarea unanimă a politicienilor autohtoni și mafia transpartinică fiind, de asemenea, realități conștientizate de o mare parte dintre români.

Ce miră însă este poziția eminamente pasivă a românilor de rînd, care se supun resemnați jafului la care se dedă mafia hingherească ce este Statul român. Foarte puțini au curajul, puterea și știința să riposteze, fiind în cele mai multe cazuri răpuși, singuri în fața hidrei monstruoase reprezentată de autoritățile Statului.

Cu o atitudine de iobagi proști și umili, cei mai mulți dintre români se îngrămădesc să lingă moaște, rugîndu-se la Dumnezeu să îi apere de abuzurile Hingherului.

Nu își cunosc obligațiile, dar nici drepturile cetățenești, le este frică și de umbra lor, se complac în ignoranță, superficialitate, bigotism și nepăsare.

Cînd le vine rîndul, inevitabil, să fie hingheriți de Stat, preferă să se ploconească în fața Hingherului, să îi lingă mîna, aleg calea servilismului și a colaboraționismului cu cel ce îi asuprește. Le este mai la îndemînă să își îndoaie, scîrbos, coloana vertebrală, decît să își pună în vreun fel propriile ființe patetice în pericol. 

Mai mult decît atît – unii dintre ei aleg să slujească de bună-voie Hingherul, în speranța deșartă că așa se pun la adăpost, prin trădarea semenilor lor. 

Societatea românească a fost literalmente distrusă în ultimii 25 de ani, fiind transformată într-o masă informă de robi fără personalitate, ce trudesc pe proprietățile boierilor feudali autohtoni și pe moșiile corporatiste ale stăpînirii străine.

În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.

Ce nu înțeleg românii e că, dacă ei în primul rînd nu vor avea respect de sine, este foarte greu să ceară altora să îi respecte.

Respectul se cîștigă însă greu și de multe ori cu sacrificii. Se vede treaba că este mai ușor și mai convenabil să fii un iobag prost și umil.

22 decembrie 2014

Nea Nicu față cu siguranța națională



Anacronic:

Legea securității cibernetice – votată. Evaziunea fiscală infracțiune care afectează siguranța națională – va fi sigur votată.

Ai grijă ce-ți dorești să nu ți se întâmple! Discursul public al unor deștepți de pe la Bucale care rezolvă toate problemele țării prin „mai buna colectare” se transpune în legislație. Politicienii corupți sau doar inconștienți exagerează pericolele pentru întărirea statului, adică tot a politicienilor.

Nea Nicu e muncitor necalificat încadrat ca personal de curățenie la o cantină socială. Patronu’ are și un restaurant-autoservire și, ce nu se vinde, bagă pe cantină. Primăria decontează. Lăturile le ia nea Nicu acasă să-și hrănească porcii.

Nea Nicu avea 2 porci. Pe unu’l taie pentru el. Și-a luat liber de la muncă. Pe celălalt l-a vândut ca să-și „învelească casa”. Nea Nicu nu a declarat veniturile din vânzarea porcului și, ca să folosesc limbajul din comunicatele de presă ale instituțiilor, s-a sustras de la plata impozitului pe venit și a contribuției la asigurările sociale de sănătate, păgubind astfel bugetul consolidat statului. În cauză, vor începe cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art-lit-din-Legea 241/2005.

Din audierile martorilor și înregistrările aflate la dosar, rezultă clar că nea Nicu a premeditat fapta. Într-una din discuțiile înregistrate ambiental, nea Nicu îi spune soției că nu trebuie să se împrumute la CAR să schimbe tabla de pe casă fiindcă speră să obțină un venit important din vânzarea porcului. Nea Nicu și-a propus să obțină 9 lei pe kilogramul de porc în viu. Așa reiese din discuțiile cu soția dar și din declarația martorului Vasile căruia nea Nicu i-a relatat modul de operare. Pentru nea Nicu, asta era socoteala din vară.

Într-o altă discuție înregistrată ambiental, nea Nicu se gândește să facă porcul de 150 de kg până la (în discuție apare un personaj Ignat, asupra căruia se vor extinde cercetările) și chiar dacă prețul în viu va fi de doar 8 lei va câștiga mai mulți bani. Oricum lăturile sunt gratis și poate încasa douășpe milioane în loc nouă jumate.

Încă nu se întâmplă, dar viitorul e aproape! Prin OG 8/2013, țăranii sunt obligați să plătească impozit pe norma de venit. Nu a îndrăznit nimeni să le ceară banii dar, poate, de frica SRI și DNA care vor avea atribuții în combaterea evaziunii, inspectorii ANAF vor merge pe la nea Nicu.

21 decembrie 2014

Praful în ochi al fondurilor europene


Aceste ”investiții de interes național”, realizate pentru propășirea materială a firmelor de casă ale oamenilor politici autohtoni, sînt de fapt dovada certă că banii trimiși de UE în România nu au însemnat altceva decît șpaga consistentă pe care a primit-o clasa politică trădătoare din țara noastră.

În schimbul contractelor grase pe fonduri europene primite de firmele pe care le dețin, politicienii autohtoni și lăutarii lor din mass media le-au aruncat în ochi românilor praful bunăstării UE!
Invectiva.ro:

Fondurile europene au fost prezentate de propagandiștii pro-integrare și privite de masa de naivi, care s-au bucurat că îi scoate UE din foame, ca fiind niște bani pe care ni-i dau nouă tanti Angela Merkel și nenea José Barroso din buzunarele lor proprii, pentru că le place de noi, că sîntem copii europeni ascultători.

Lucrurile stau însă puțin diferit, acest ”puțin” făcînd diferența între o Românie dezvoltată, pe care ne-o dorim cu toții, și țara săracă, sărăcită și înapoiată în care trăim acum.

Astfel, o dată cu integrarea României în UE, la 1 ianuarie 2007, a venit și obligația de a plăti către bugetul Uniunii contribuția de 1% din produsul intern brut (PIB), la fel ca toate celelalte state membre, ca modalitate de participare la efortul financiar comun.

De menționat că în perioada 2007 – 2012 România a fost contributor net la bugetul Uniunii, adică a plătit cu 2 miliarde euro mai mult decît a reușit să atragă prin programele de finanțare europeană.

Departe de a aduce bogăție și dezvoltare, fondurile UE au fost asimilate unei birocrații stufoase și cu corupția instituționalizată, au participat nemijlocit la acțiunea concertată a forțelor interne și externe de spoliere și sărăcire a României, au eficientizat la maxim procesul de ștergere a identității poporului român.

 

6 decembrie 2014

"Ne-ați băgat în Europa ca slugi, ca handicapați"



Art-emis ("Votul cu draci"):
 
Da?! Vor acum votul nostru? Lasă că le dăm noi vot de n-or să-l poate duce. Na, vot! Na! Uite că votăm cu ăstalalt! Că dacă n-o să facă nici el mare lucru, măcar nu ne așteptăm. Poate l-or ajuta rudele lui din Germania, cu toate că am văzut noi cam cum ne ajută străinii. O să facă și el ce poate. Probabil n-o să poată prea multe, dar nici voi n-ați putut. V-ați bătut joc de noi, din ’90 încoace, ca să vă îmbogățiți voi. Ne-ați mințit că ne băgați în Europa să ne fie la fel de bine ca ălora de acolo la care ne uitam prin gard cu gura căscată. Ne-ați băgat, dar ne-ați băgat ca slugi, ca handicapați, ca țigani, ca hoți și corupți. Na, vot! Și uite așa, dracii care l-au apucat pe român au fost atât de mari că, sătul de toți și de toate a fost adus în prag de a-și da foc la casă. Și așa casa lui nu mai era de mult a lui. În ea străinii intrau și ieșeau pe unde voiau și când voiau. Unii dintre ei luau ce le plăcea din casă și plecau fără să-i întrebe nimeni de ce și cu atât mai puțin să-i oprească. Alții se instalau în dormitoare, în sufragerie, în bucătărie și îl îndemnau pe el, pe român, să se mute în altă parte dacă nu-i place noul aranjament legal din casa lui, aranjament la care el însușii consimțise cu entuziasm tâmp. De, naivitatea (ca să nu-i zic altfel) e lux mare și luxul se plătește. Politicienii l-au nenorocit pe român. Și ăștia și ăia și ăilalți, toți, cu șlehtele și cu baronii lor. Ăsta, profesorul, e mai singur, parcă. O avea sprijin de afară, de la Merkel, care, cică, l-a și decorat. Să aibă! Să ne bucurăm și noi de sprijinul cuiva, să nu mai fim ai nimănui. Să țină și cu noi cineva. Și uite așa s-a mișcat masa nehotărâților. Uite așa românii dau din când în când istoria cu cracii în sus și-i lasă pe toți cu gurile căscate. Uite așa de la plus 10% favoritul pierde alegerile cu 10%.

Postări populare