Au inceput cu acoperisul, care a fost dezgolit, lasat prada intemperiilor; plumbul a fost smuls si aruncat in dezordine in naos printre morminte. Pe 7 august 1793, biserica viermuia de soldati purtand pe cap bonete rosii, de muncitori inarmati cu tarnacoape, ciocane, leviere. Multimea ii incuraja. Ca o lovitura a sortii, prima capela spre care s-au indreptat a fost cea a regelui Dagobert I, intemeietorul abatiei. Statuia sa a fost distrusa. Unele monumente funerare, in primul rand cele ale familiei Valois, au fost pastrate "datorita exceptionalei valori artistice", conform unui decret al Conventiunii.
Din altele, jefuite si distruse de multime, s-a ridicat in fata bazilicii Saint-Denis, in Piata Armelor, un munte alegoric din ruine, la picioarele caruia a fost amenajata o caverna in memoria lui Marat si a lui Peletier de Saint-Fargeau, ridicati la rangul de martiri ai Revolutiei. Sculpturile regilor, cu coroanele sparte, figurile ciobite, cu ochii scosi, ornau stalpii si frontoanele grotei.
In septembrie, in abatia deja mutilata, au fost distruse cu dalta si ciocanul si ultimele insemne ale regalitatii, care reusisera sa scape de furia republicana. Au disparut astfel ultimele cruci ale calvarurilor care, la Saint-Denis, punctau drumul convoaielor funerare ale regilor Frantei. A venit si randul clopotelor, sa fie sparte cu lovituri dure de bare de fier, plangandu-si agonia prin ecouri triste care cresteau si se pierdeau in interiorul bazilicii.
Incepe profanarea mormintelor