Noapte bună, năciune ! Noapte bună, iubit bobor !

„Mă, zicea un om necăjit din sudul republicii, despre care am scris în numărul trecut, voi habar n-aveţi cum lucrează comuniştii în raioane! Dacă ar fi să fie azi alegerile, s-a zis cu noi!” Aţi prins şpilul – „s-a zis cu noi!” Era, deci, omul nostru, era plin de durerea noastră şi ne avea „de noi” pe „noi”. Cine suntem „noi” şi, dacă „noi” suntem „noi”, ar reieşi că cineva ar trebui să fie „ei”, e limpede pentru toată lumea: noi suntem democraţii, iar ei sunt comuniştii. Despre care omul nostru din sud a spus clar: ei lucrează, iar noi ne-am lăsat pe tînjală. Dar atunci, în numărul trecut, n-am spus un lucru, esenţial şi atunci, dar şi acum: omul din sud mi-a mai spus că, din păcate, noi vom pierde referendumul pentru modificarea Constituţiei, în sensul că nu se va întruni numărul necesar de votanţi. Atunci era imposibil să-l crezi. Să nu se prezinte la urne 33 la sută dintre votanţi nu era de crezut. Cu toţii ne-am dorit, şi ne dorim, un preşedinte ales de întregul popor – şi moldoveni, şi ruşi, şi găgăuzi, şi... toţi cei care locuiesc aici, la noi. Ca să ni se ofere o stabilitate şi o bunăstare pe care o merităm de mult, pentru că suntem oameni. Dar aşa a fost să fie: ne-am prezentat sub acest prag. De unde ştia acest lucru omul nostru din sud? Ştia, pentru că a văzut că, în teritorii, lucrau doar comuniştii. ,,Ai noştri” s-au culcat pe laurii victoriei şi dormitau dulce: Lupu se vedea deja preşedinte, la fel – Filat, dar sunt sigur că şi Urechean ar fi prins, pe ultima sută de metri, ideea, de mult jinduită de el, de a fi preşedinte.

În raioane, nici o mişcare în direcţia promovării unui referendum de care depindea şi preşedinţia lui Lupu, şi, implicit, preşedinţia lui Filat, dar şi soarta noastră, a tuturor celora care s-au săturat de asemenea trai. Şi îmi mai spunea omul cela din sud: măi, zicea, eu, şi nu numai eu, dintre Lupu şi Filat, l-aş alege... pe Ghimpu. Pentru că, mai zicea el, noi întotdeauna am avut printre noi lupi care îşi schimbă părul, întotdeauna am fost şi filaţi, pentru că funcţionarii acelei instituţii, KGB, tocmai pentru asta primeau bani – ca să ne fileze, dar uite că de ghimpi totdeauna am avut nevoie: să ghimpăm tot ceea ce-i rău în jurul nostru şi chiar în noi şi, scoţând răul din noi, să ne simţim oameni, dar mereu cu ghimpele în mână, ca un scut de apărare. Omul din sud nu era un perfect simplu, era ca un perfect foarte compus, era mai mult ca perfect, fiindcă, mi-a spus el atunci, era profesor de matematici, dar mai făcuse şi facultatea de istorie, este abonat la majoritatea ziarelor de la noi, şi ale „noastre”, şi ale „lor”, dar nici el nu înţelege de ce trebuie să plătească, pentru fiică-sa, care a intrat pe bază de contract la medicină, 15 sau 20 de mii de lei?

... Chiar în momentul când scriu acest material, luni, la ora 11, m-a sunat domnul inginer Nicolae Ţâcu, dintr-un sat din raionul Ungheni, şi mi-a spus că referendumul a fost trucat. Şi a fost trucat nu din voinţa puterii, ci de indiferenţa primarilor din teritoriu, care au votat conform, zicea el, indignat, „listelor întocmite pe timpul lui Lucinschi”, iar în teritoriu lumea habar n-avea ce se petrece. Unii, îmi spunea nu el, altcineva, plecau să voteze... preşedintele (?!) şi iarăşi habar n-aveau pe cine să-l voteze. Asta a fost pregătirea pentru referendum a puterii şi exact aşa au ieşit să voteze oamenii, cum altfel?!

Acum ne aşteaptă anticipatele. Zâzania din Alianţă are şi aici să-şi spună un cuvânt greu. Ori, mai exact, Alianţa ce a avut de spus a spus: să nu credem nici în Filat, nici în Lupu, nici în Urechean. Ei sunt cu ei, cu rânza lor, cu buzunarul lor, cu ambiţiile lor, ei cu ale lor, noi - cu ale noastre. Şi mă tem, tare mă tem, că unii dintre ei nu vor mai ajunge să păşească în viitorul Parlament. De fapt, nu mă tem defel: cum şi-au aşternut, aşa vor dormi. Eu mă tem de noi, boborul şi năciunea care nu s-a prezentat la acest referendum. Existe toată şansele ca noi, boborul şi năciunea, să nu ne prezentăm nici la alegerile parlamentare, există toate şansele ca primarii din teritorii să boicoteze şi de această dată – cum altfel s-ar putea numi ceea ce nu au făcut primarii în cazul referendumului?! – alegerile parlamentare. Vorbesc despre primarii „noştri”, pentru că ai „lor” vor lucra intens şi ne vom pomeni iarăşi cu un minivoronin proprietar la Condriţa şi mai mare peste noi. Nu dormi, năciune! Trezeşte-te, iubit bobor!

Eugen GHEORGHIŢĂ

http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=29&id=2236&zidc=1

Insectar

  

Blestemul lui Ernest Maftei

Inghiţi-v-ar pământul, gloabe !
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic !

Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei ! Care ai nevoi de gloabe !
Să le-nhămaţi la câte-un dric ?

Vreţi iar să ne târâm şoltâc ?
Cu gândul şters şi priviri oarbe ?
Orbecăind ca nişte zoabe ?
Abia cerşind un firfiric ?
Fire-aţi ai dracului de gloabe !

Adrian Cioroianu, 2002: "Cred că e nevoie de mit politic în România, la ora actuala, iar partidul care va veni cu o propunere concretă în acest sens, cred că va avea foarte mari șanse. Mă uit la schimbarea generațiilor în partide și de multe ori spun că s-ar putea să vină vremea în care-l vom regreta pe Ion Iliescu, din perspectiva persoanelor care intră, și o spun cu toată sinceritatea, nu mă ascund, din contră. Este nevoie de un mit politic, politic-european. Ideea europeană, în mare parte, are o dimensiune mitică fenomenală. Toate societățile o știu, nimeni nu se ascunde și cred că este de datoria dreptei să avertizeze foarte clar în privința a ceea ce efectiv înseamnă intrarea în UE și în NATO, altfel aceste semnalări vor ramâne la latitudinea extremei naționaliste. UE și NATO nu înseamna paradisul. O să fie dificultăți imense, o să fie lucruri impuse pe care le-am refuzat pe vremea CAER-ului și acum o să fie impuse de UE".

Adrian Cioroianu, 2009: Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează.  Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere". 

Adrian Năstase, 2002: "Politica externă şi de securitate comună (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia către multilateralism, deoarece poziţiile şi acţiunile adoptate în acest cadru reprezintă rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelaşi timp, Europa beneficiază de o fereastră unică de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internaţionale, de data aceasta însă de o maniera complet diferită de cea de acum un secol. Există însă o serie de riscuri care aruncă o umbră asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastră de oportunitate nu va dura mult. Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relaţiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveşte Rusia si SUA ? [...] România preconizează o Uniune constituită ca o federație de state-națiuni. Susținem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întărire a instituțiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene".  

Adrian Năstase, 2011: "Fără îndoială, relaţia cu Statele Unite este importantă, dar nu este admisibil ca, fiind într-o perioadă de criză economică, să nu înţelegem că este important ca noi să participăm la construirea eventuală a unui avion de vânătoare european şi să cumpărăm acest avion eventual, nu să cumpărăm din Statele Unite, care este un competitor economic pentru Europa. Sigur că partenerii noştri europeni sunt nervoşi din acest motiv. Toate aceste lucruri creează tensiuni, toate aceste probleme, incapacitatea noastră de a discuta la nivel politic cu liderii din Franţa, Italia, Spania şi se crează o stare de nervozitate, de nemulţumire, şi ajungem să fim ironizaţi de posturile de televiziune din Franţa, iar românii se simt efectiv umiliţi pe continentul pe care trăiesc". 

Agenda euro-plutocraţiei

 

Nevoia unei euro-federaţii, care nu are cum să fie altceva decît o supra-structură statală, are prea puţin de a face cu criza economico-financiară, ori cu crizele de guvernare din diferite state ale spaţiului european, ori cu şansele de supravieţuire ale monedei euro, sau cu orice altceva de pe agenda curentă şi vizibilă a politicii europene. Ea are, însă, totul de a face cu prilejul pe care euro-plutocraţia nu vrea să-l mai scape! Acum este momentul, cînd toată lumea se teme (!!!!!), cînd ar înghiţi şi cucută, dacă ar avea măcar speranţa că va scăpa de ce-i mai rău, adică de prăbuşirea fără control a spaţiului european! Acum este momentul să vopsim proiectul unei “ţări noi”, o federaţie supra-impusă vechilor structuri statale, şi să o prezentăm ca remediu miraculos pentru orice!!!!

Bursa

     Nu puţini sunt cei care au văzut în dezbaterile furtunoase ale Parlamentului European un semn bun: în sfîrşit, Româ­nia este băgată în seamă! Nu contează cum şi pentru ce, adică, mai mult pentru a fi făcută otreapă şi a spăla duşumelele Europei cu ea, ca mai apoi să fie stoarsă şi aruncată la colţ; important e că am reuşit să le furăm prim-planul! Ei bine, lumea se înşală! Tot circul din Parlamentul Europei şi mai ales cel de dinainte, care i-a avut ca protagonişti pe Barroso şi Reding, nu a fost făcut nici de dragul României, nici pentru a o aduce pe calea cea dreaptă de la care ar fi fost îndepărtată de acţiunile nesăbuite ale Guvernului Ponta, ci pentru a promova o agendă cu totul diferită, una în care ţara noastră nu joacă nici măcar rolul episodic. Adevărata motivaţie a acestei furtunoase ieşiri la rampă nu este legată nici de soarta politică a lui Traian Băsescu, după cum nu a fost motivată nici de convulsiile dureroase în care s-ar fi tăvălit Barroso şi Comisarul său pentru Justiţie, de grija statului de drept şi a democraţiei siluite cu sadism pe malurile Dîmboviţei!

EU-RO files

"Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină
Decât să fim sclavi iarăși pe vechiul nost' pământ”

Insectar (Euro-ciocoii vechi şi noi)

"UE, noul URSS ?"

Vladimir Bukovsky, fost disident din URSS

"Cum se spală creierul unei naţiuni"

Interviu cu Iuri Bezmenov (ex-KGB, 1985)

1980-1985-1989 - informații inedite

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de stat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Petre Țuțea -  Manifestul Revoluţiei Naţionale 


1974

- Semnarea unui acord bilateral de includere a României (R.S.R.) în Sistemul General de Preferinţe (SGP) al Comunităţii Economice Europene  

1980

- Semnarea unui acord privind crearea Comisiei Mixte România - Comunitatea Economică Europeană, document prin care România recunoştea de facto această organizaţie

1989

- Nicolae Ceaușescu declară într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că "această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă"

- Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

- Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României:  "Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios", "Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat".

1990

Dinozaurul tare in dinţi: Dilema cea mare

(articol de Paul Everac)

S-a ivit de-o vreme o dilema indelung dezbatuta, insamantand vrajba si manifestari populare, lupte politice in Parlament, solutii inacceptabile de-o parte sau de alta: daca actuala criza acuta din economia romaneasca trebuie remediata prin scaderea salariilor si pensiilor (teza de dreapta) ori prin marirea TVA si transformarea cotei unice in impozit progresiv (teza de stanga).

  Dar nu aceasta, dupa mine, e dilema cea mare in materie politica. Ea, de altminteri, a si fost rezolvata.

  Dilema cea mare e ca si stanga, si dreapta, ca si tot ce a mijit in nenorocita noastra viata politica, au operat in asa fel incat sa ajungem la aceasta inexorabila rascruce. Caci nu fac nicio diferenta intre partidele existente, fie si in stare larvara, ori triumfator-guvernante, sau batandu-se in piept cu caramida opozitiei, in a dezarma aceasta tara de capacitatile ei de productie, morfolite si instrainate, scoase la mezat cu bacsisuri josnice, sau hacuite si praduite pur si simplu din prostie sau intentii criminale. 
   Cine daca nu socialistii, prin spurcata gura a d-lui Roman, au enuntat ca avem o masa de "fiare vechi" in locul industriei si s-au grabit s-o lichideze, cat mai oneros pentru noi, prin Musetestii ei? 
   Cine daca nu tatucul Iliescu a desfiintat formatiile agricole rentabile si a lasat sa se inchida combinatele care ne hraneau si sa se vanda cele ce ne tineau in randul lumii, pe mai nimic, in profitul spurcatilor sai de colaboratori? 
   Cine daca nu oamenii partidelor au pus mana sa indese in sacul cu pensionari 6 milioane de cetateni ai Romaniei, pe langa alti asistati, pe care nu mai prididesc, din tampenia acelorasi, destui muncitori in tara sa-i sustina cu aportul lor salarial? 
   Cine, daca nu toata aceasta ordura, a votat Constitutia din 2003 dand oricui dreptul sa cumpere teritoriu din trupul tarii, livrand-o fara nicio mila, pe sperturi, veneticilor? 
   Cum s-a ingaduit si se ingaduie pachete de actiuni majoritare societatilor din afara, fie ele si de stat (strain) si externalizarea totala a beneficiilor, atat la straini, cat si la paduchiosii nostri deveniti bogati peste noapte fara mult temei? 
   Cum de se sustin, din snaga tarii, a noastra, toate gripele si tusele societatilor si bancilor straine ajunse la ananghie, prin devalorizarea omului de rand si infeudarea lui in credite?
   Care regim a pus capat masinatiunilor cu diplome de complezenta platite, prin care hoarde de "gulere albe", prost educate si instruite, se uita cu jind la posturi inexistente si se vad constranse sa treaca frontiera expedientelor frauduloase si injositoare? 
   Care regim a pus capat devastarilor padurilor si hemoragiei mainii de lucru utile? Care guvern, in frunte cu cel liberal, n-a dat de-a azvarlita cu banii tarii pe futilitati si abtibilduri, sugrumand in acelasi timp cercetarea? 
   Care oare a eradicat ciorchinii de "baieti destepti" clientelari, agatatori de orice produs de larg consum? 
   Care regim nu si-a avut tromba lui de plosnite sinecuriste, sau prea costisitoarea sa fanfaronada? Unde nu s-a instalat criminala idiotie de a vinde ieftin la straini capacitatea, si de a le cumpara apoi scump produsul? De a alunga de pe piata exemplarul autohton pentru specula de import? Cine a fost damblagiul care a articulat cresterea PIB-ului in special pe consum?

   Toti s-au fudulit, toti au agonisit utilaje de lux pentru delectari sibarite la varf, toti au calatorit la mama dracului pe bani de la buget, toti au comis falsuri si nedreptati, toti au privilegiat si sfidat legile, si pagubit statul, si dereglat ordinea prin hotarari, si impins vartos la mizeria de astazi, la dilema de astazi.

   Sa-i dam un sut (daca putem) acestui guvern netrebnic; dar in favoarea cui, netrebnici opozanti?  

 

 http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=106946&date=2010-07-21&afisez=local

Circulă pe net: Ieșirea din UE, acum !

Ieșirea din UE, acum !

 
Ar fi un semn de inteligență important. Am anticipa cu cîțiva ani colapsul făcăturii sub greutatea crizei sau transformarea accelerată a monstruozității în ceea ce s-a dorit de la început, o închisoare a terorii și imbecilizării.

Am salva moneda națională înainte de a o vedea mistuită în cazanul euro, exact cînd euro se va dizolva sub multiple impacturi financiar-politice.

Am scăpa de ura de activiști instituționalizați, de voma nesfîrșită a minciunilor mai proaste decît raportările la hectar de pe vremea lui Ceaușescu și mai ticăloase decît propaganda sovietică.

Am scăpa de monitorizări deliberat inventabile pentru a ne bloca și umili.

Am fi obligați să găsim soluții politice normale, românești, pentru români, altele decît triada PDL, PNL, PSD teleghidată de străini pentru a-și asigura dominația aici.

Ne-au împovărat sub datorii după sistemul jegos pe care îl aplică, ceva mai cu mănuși, propriilor nații. Ei, și? Le vom plăti cînd vom putea sau deloc. Cu potențialul energetic și alimentar pe care îl avem nu noi depindem de alții. Telefoane mobile, dacă vor mai funcționa pe o planetă disperată, vom lua la kilogram.

Nu se poate? Ba nu se vrea. Pentru că între nimic și șansa de a face ceva pentru ai tăi, trebuie alimentată o gălăgie infernală care să ne tîmpească minut de minut cum că universul și legile lui au apărut doar pentru a se desăvîrși în scopul luminos al UE. Am ajuns ca noțiuni elementare de politică, dacă nu chiar de logica cea mai simplă, să fie ignorate de un discurs (cuvînt prea pretențios – de o zeamă verbală) insuportabil.

Să-și bage tehnologia în cur. Sîntem mai nefericiți cu toată electronica asta acaparatoare de timp. Sîntem mai proști cu internetul copy-paste, sîntem mai surzi cu rețelele de socializare și mai nesimțiți cu cît crește numărul campaniilor de sensibilizare.

Eu depind de căcaturile astea, eu voi pierde dacă se duce unde se va duce euro, pentru interesul meu îmi convine status quo-ul, dar nu mai pot, nu-i mai suport, nu mai vreau.