Tov. Ponta salută românii din "Brigăzile Internaţionale" de imigranţi din Spania

Ponta, la Madrid: "Spania este a doua ţară din lume ca număr de români".

"Spania este a doua ţară din lume ca număr de români, după România, fireşte, iar regiunea Madrid este un exemplu de succes economic, de dezvoltare din toate punctele de vedere - culturală, socială - şi de integrare a unei comunităţi atât de importante precum este cea a românilor."

Pâi, atunci, "Republica Moldova" ce este ? Sau ia ca pretext cifrele recensământului, la care doar 2,2% (73.276 din 3,4 milioane) s-au declarat români, restul - "moldoveni", şi alţii.

"Post-democraţia"

Dincolo de ştiri :

Via NewsReload, traducerea articolului Polémia: La democratie est de plus en plus une coquille vide.

"Post-democraţia", de Colin Crouch

"Democrația este din ce în ce mai mult o cochilie goală."  

O analiză de Michel Geoffroy. 

Vă recomandăm să citiți cartea lui Colin Crouch, "Post-democrația", publicată  la editura Diaphanes (2013).

Ceea ce este interesant in analizele lui C. Crouch, politolog si sociolog englez, publicate în 2005, în ediție originală, constă de fapt în ceea ce aşază ele în perspectivă: baza economică și sociologică a apariției post-democraţiei occidentale. (MG )

 
Democrația liberală, un oximoron politic

Autorul insistă în special pe faptul că noțiunea de "democrație liberală" de astăzi evidenţiază, în realitate, eliminarea treptată a democrației politice, aşa cum era înţeleasă ea până acum. Într-un fel, termenul de "democrație liberală" este un oximoron sau cel puțin cel putin denotă o tensiune din ce în ce mai evidentă între cei doi termeni.

Democrația politică se baza, potrivit lui C. Crouch, pe o egalitate socială relativă, pe cetățenia activă și existența unui stat regulator al activităților economice. Post-democrația se trage din promovarea principiilor inverse: politica este concepută să rămână în competența elitelor, participarea cetățenilor să fie limitată la exercitarea dreptului de vot, reducerea rolului statului ca regulator economic şi creșterea inegalităților economice.

 
Cetățenia pasivă

În post-democrație, cetăţenia nu se mai defineşte ca fiind participarea la conducerea vieţii orașului (concepția activă a cetățeniei); ea se limitează la a enunţa drepturile care protejează individul împotriva altora, și mai ales împotriva statului (concepția pasivă a cetățeniei).

Potopul Cultural

Frumos, elegant, cu tunsoare modernã
Guvernul apare-n serviciu mereu
Și scrie un ordin cã arta eternã
Nu e actualã, e doar un clișeu.
–––––––––––––
El e sprijinit de un bloc de-alianțe,
L-au încurajat subalternii loiali,
„Ce fainã idee“, a zis din finanțe
Ministrul coleg cu adjuncți ideali.
–––––––––––––-
„Cultura arhaicã nu se coteazã,
E prea demodatã, nu are vreun rost,
Acum țara noastrã modernã viseazã
La ce o sã fie și nu la ce-a fost.
–––––––––––––-
Apusã e muzica cea popularã,
Și dansul, și portul, și cîte mai sînt,
Țãranul din noi cere dreptul sã moarã,
De ce sã nu-l credem, cînd are cuvînt?
–––––––––––––––

Everac: Liberalismul vasal

Noi nu putem intoarce azi din cauza liberalismului dominant, cum n-am putut intoarce altadata din cauza despotismului. Noi facem azi jocul marilor case de credit. Nimeni nu ne intreaba daca vrem sa-l facem sau nu. Si am ajuns sa cred ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa vindem sau nu capacitatile noastre productive. – Vinde, ca te tai! ni s-a spus, si s-a dat o spaga la nevolnicul de vanzator, un rahat cu ochi, care s-a “turcit”, adica s-a caftanit, s-a ajuns si s-a revarsat ca un paduche.

Cine ar crede ca aceste doua cuvinte - liberalismul si vasalitatea - pot face casa impreuna? In general, vasalitatea inseamna subordonare nesmintita, deci nelibertate, constrangere; iar liberalismul e: “faca fiecare ce vrea si ce poate, ca din echilibrarea nevoilor si prestatiilor sa rezulte un bine cat mai general”.
   Liberalismul, in principiu, regularizeaza jocul economic, infige marfa oriunde ea lipseste, mobilizeaza prestatiile in functie de nevoi si produce prin liber schimb plus valoare pe care o difuzeaza apoi, stimuland alte resurse. In aparenta nu e nimic mai egalitar decat dreptul de a produce si de a vinde liber. Pe toti cei asezati in acest circuit, ii paste, zice-se, pricopseala.
   Numai ca lucrurile in practica nu prea stau asa, ci mai degraba ca in fabula lui Grigore Alexandrescu. Acolo dulaii mari sunt mai “egali” decat catelandrii si cotarlele, se respecta si se maraie cu alt glas si cu alta putere decat jevrutele, nefiind intru nimic egali cu acestea. Cainele cel mare inghite sau musca pe cel mic, caci n-are niciun interes sa imparta osul cu el. Economia mare, consolidata, dominanta, se infige in piete de unde zburataceste micile economii, fie el liberalismul cat de infloritor in teorie.

Vandalizarea istoriei Franţei în timpul Revoluţiei

România liberă:

Un episod inedit al Revoluţiei Franceze

Au inceput cu acoperisul, care a fost dezgolit, lasat prada intemperiilor; plumbul a fost smuls si aruncat in dezordine in naos printre morminte. Pe 7 august 1793, biserica viermuia de soldati purtand pe cap bonete rosii, de muncitori inarmati cu tarnacoape, ciocane, leviere. Multimea ii incuraja. Ca o lovitura a sortii, prima capela spre care s-au indreptat a fost cea a regelui Dagobert I, intemeietorul abatiei. Statuia sa a fost distrusa. Unele monumente funerare, in primul rand cele ale familiei Valois, au fost pastrate "datorita exceptionalei valori artistice", conform unui decret al Conventiunii.

Din altele, jefuite si distruse de multime, s-a ridicat in fata bazilicii Saint-Denis, in Piata Armelor, un munte alegoric din ruine, la picioarele caruia a fost amenajata o caverna in memoria lui Marat si a lui Peletier de Saint-Fargeau, ridicati la rangul de martiri ai Revolutiei. Sculpturile regilor, cu coroanele sparte, figurile ciobite, cu ochii scosi, ornau stalpii si frontoanele grotei.

In septembrie, in abatia deja mutilata, au fost distruse cu dalta si ciocanul si ultimele insemne ale regalitatii, care reusisera sa scape de furia republicana. Au disparut astfel ultimele cruci ale calvarurilor care, la Saint-Denis, punctau drumul convoaielor funerare ale regilor Frantei. A venit si randul clopotelor, sa fie sparte cu lovituri dure de bare de fier, plangandu-si agonia prin ecouri triste care cresteau si se pierdeau in interiorul bazilicii.

Incepe profanarea mormintelor

Vocea Rusiei: România Mare şi Moldova în componenţa Uniunii Euroasiatice

România Mare şi Moldova în cadrul EvrAzES

În România a izbucnit un scandal de proporţii după emisiunea difuzată de un post al televiziunii din Moldova la care a participat filosoful rus, liderul Mişcării Eurasia, Aleksandr Dughin. El a declarat că Rusia este gata să aplice forţa militară în Transnistria în cazul în care NATO va intenţiona să intre în acest spaţiu.

Revista 22 l-a numit „trompeta ofensivei pravoslavnice”, iar site-ul Global News şi ziarul Ziua Veche i-au atribuit porecle, pentru care într-o societate care se respectă se apelează la justiţie.

În cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei, Aleksandr Dughin a vorbit despre posibilitatea unui „scenariu georgian” pentru Transnistria.

„În general, Moscova consideră că Moldova este un stat prieten. Chişinăul nu are motive să rezolve problema nistreană aşa cum a făcut-o Saakaşvili în Osetia de Sud. Însă dacă va fi provocat un conflict, puterea militară a Rusiei este capabilă să şteargă această temă de pe agenda zilei. În general, tema conflictului militar în Transnistria este o temă speculativă. Ea este dezvoltată de forţele politice din România îndreptate spre UE şi NATO. În prezent, ele pierd vertiginos sprijinul populaţiei şi au nevoie de un inamic. Cine se potriveşte cel mai bine pentru acest rol, dacă nu Rusia, a cărei putere sporeşte? De aceea, pentru a se menţine în politică, populaţia este speriată cu „ameninţarea rusă”. De aici şi reacţia isterică la declaraţiile mele în timpul vizitei pe care am făcut-o la Chişinău”.